☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

miercuri, 15 iunie 2016

*Aproape Ora...23*

E seară, ne îndreptăm spre noapte și cum noaptea pentru mine e mai mult tristețe...Încerc să adorm și să pot uita tristețea ce se lasă de câteva nopți asupra mea. Când în sfârșit reușesc să adorm vin visele ce nu-mi dau pace...Vise fără substanță...Fără continuitate...Vise întretăiate de câte un oftat...Cu câte o lacrimă pe obrazul cel trist și fără de speranța zilei de mâine. Astă noapte ploua și trezindu-mă din somn, am ieșit afară și am simțit o ploaie mohorâtă, tristă, nepăsătoare ca și lacrimile mele ce se scurgea pe obraji...Iar inima mi se făcuse mică și căuta să se ascundă de tot ce o înconjoară. Nu am avut o inima arzând niciodată...Însă am tot sperat că voi avea și cu toate astea...Inima mea e palidă. Oare de ce?...Întrebări fără rost...Întrebări la care nimeni nu îți poate răspunde cu precizie. Știu, nimeni nu poate da substanța unui vis. Am auzit multă lume crezând în vise...Vă rog...Dați-mi voie să mă îndoiesc..Eu nu cred deoarece ploaia din sufletul meu e foarte rece...Acoperă cerul inimii mele...Iar o steluță mică abia mai pâlpâie, mai speră la un vis...Un vis de... de parte...Încât va deveni o nălucă uitată. Intru în casă și mă așez pe pat, iar gândurile iară mă apasă și vin întrebări fără răspuns și gânduri pentru eternitate. Acum scriu...Dar nu scriu eu...E inima mea care își cântă dorul...Ea mereu îmi lasă gândurile pe hârtie și...În sfârșit adorm.Visez:...O mână rece diafană mi se întinde...O ating și tresar...E rece...Mi-aș fi dorit să fie caldă. O strâng pentru a-i da căldură, iar flacăra din inima mea crește pentru a putea încălzi aceea mână. Ceva mă atrage înapoi...E teama, însă mă las purtată fără cuvinte și mă întreb de ce nu fug? Nu știu...

luni, 13 iunie 2016

*Mi-e Dor De Mine*

Mi-e dor de mine și de nespuse gânduri, mi-e dor de mine și de toate cele pe care mi-am promis că ți le voi spune, mi-e dor de mine și de nopțile în care tot universul meu însemna o înșiruire de cuvinte nebune...

*Ba Contează...*

Am pus acest titlu deoarece mesajul pe care l-am primit în 2009, mi-a schimbat viața. Nu am să dau nume...
Noapte. Nu contează. Mă pregătesc să plec. Mă vei uita. Străino. Uită-te pentru ultima oară în ochii mei și minte-mă că mă iubești. Prefă-te măcar o dată că îți dorești să mă săruți. Mângâie-mi umerii cu tandrețe și... străino! Iubește-mă orbește ca și cum nimeni nu ne cunoaște. Privește-mă! Privește-mă, căci nu ma vei mai vedea. Strânge-mă în brațe ca și cum ți-ar păsa, atinge-mă ca și când ți-ar fi teamă să mă pierzi, sărută-mă ca și când ar fi pentru ultima oară. Plec, nu vezi? Niciodată nu ai putut să mă vezi. De ce nu m-ai mințit? De ce?! Lasă, delirez. Chiar cer prea mult? E prea mult? Atunci, mai simplu... uită-mă ca și când nu m-ai fi cunoscut. Adio! Nu, nu ... stai. Nu...mai am ceva să îți spun. Te iubesc! Ce simplu sună, nu? Acum înțelegi, asa e? Simplu. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Vreau să mor cu cuvintele astea pe buze... Te iubesc!

(De atunci și pană în ziua de azi am crezut că este scris de aceea persoană, însă azi când am vrut să copiez și să pun pe al doilea blog, am luat câteva rânduri, am dat căutare să văd cine a mai copiat între timp de la mine, însă am avut o mare surpriză..., Nu era scris de aceea persoana, acest șoc a venit când eram supărată pe mine, da, supărată pe mine. )
Email –2009
(Azi 13 06 2016)
Am făcut o mare greșeală, nu îmi pot reveni din șoc, mă simt ordinar, alți în locul meu și-ar cere iertare, însă pe mine nu mă ajută cu nimic iertarea, nu mă pot ierta eu. Azi am jicnit o persoană specială pentru mine, mă doare sufletul, nu îmi revin deloc, poate nu îmi voi reveni vreodată,însă îmi promit eu mie, nu voi mai jicni pe nimeni niciodată. Nu am știut că voi suferi atât de mult dacă mă răcoresc și eu după multe jicniri primite, însă m-am ales cu arderea inimi. Dacă sufăr pentru că am jicnit, oare dacă aș fi înșelat, ce aș fi făcut? Nu, nu este genul meu. Am jicnit persoana care mi-a scris acest email, persoana în care am crezut din prima clipă și îl voi iubi mereu. Oare voi putea vreodată să mă iert pentru că am jicnit omul ce îl iubesc? Dacă el jicnea trebuia să fac și eu la fel? Categoric NU!.

(Viața bate filmul, adevărate vorbe, însă în cele mai multe cazuri sunt vorbe triste.)

*Minunea Mea...Tu Ești!*

Așa cum îmi tremura sufletul când am venit din..., tot așa mi-a tremurat și când am fost acum împreună, așa îmi tremură și acum...este o emoție de lumină pe care eu o simt alături de mine tot timpul de la venirea mea din ...,și mă rog să fie așa mereu. Nu m-am înșelat nici o secundă în privința ta...la faptul că te iubesc, înainte de a te vedea în realitate. Fiecare melodie pe care o ascultam când eram la spital se transforma în muzica iubirii noastre, oricine încerca să îmi spună că tu numai exiști și să-mi aleg un alt drum, eu te iubeam tot mai mult și te vedeam doar pe tine. Nu aș fi stat în calea ta vreodată...dacă tu alege-ai un alt drum Îmi doream să te știu fericit, indiferent cu cine, îmi doream ca tu sa îmi spui că ești fericit, îmi doream să te știu fericit. Cât am stat împreună ..., pot spune că sufletul meu a dansat și va dansa așa cum spune inima...nu fac nimic cu forța, fac totul din inimă, sufletul mi-o cere și mă simt bine. Pentru mine, eu cu tine suntem doi într-unul. Eu fac ceea ce simt, e bine să faci și tu la fel. Mi-a fost greu să îți spun toate astea însă trebuia să îți spun. Când mă cuprinzi în brațele tale simt doar o singură inimă, simt ceva mai presus de mine...e ceva ce nu pot să descriu în cuvinte. E minunat să dăruiești și sa primești necondiționat, e minunat și plăcut să ierți atunci când iubești cu adevărat, e minunat să fie înțelegere, încredere...e minunat că te am doar al meu, Te iubesc. Nu cred că aș putea să descriu vreodată iubirea și liniștea ce o simt atunci când sunt cu tine, acum, mă înclin în fața destinului și știu că pentru totdeauna îmi doresc ca tu să fi acel om, la care să mă întorc acasă de la servici zi de zi. Iubire, îmi dau lacrimi de fericire...te rog să ai grijă de iubirea noastră. Te iubesc mult dragostea mea, scumpul meu soț, te ador și te iubesc și dincolo de moarte.