sâmbătă, 11 noiembrie 2017

*Atât De Fericită*

N-am fost nicicând atât de fericită, Nici n-am ştiut că poate exista, Pe astă lume, astfel de iubire Atât de pură ca iubirea ta.
Am înflorit de când te am pe tine, De parcă de acum m-aş fi născut Şi toată viaţa mea de mai 'nainte A fost un vis ce zorii l-au pierdut.
Nici nu gândesc la vântul ce adie Şi frunza toamnei mi-o aşterne-n prag, În suflet a-nflorit iar primăvara Când tu mi-ai devenit atât de drag
Şi nu contează luna care, iată, Azi mă priveşte trist din calendar Dacă viaţa mi-a trimis prin tine O minunată primăvară-n dar.
Şi nu-mi voi număra bobocii vieţii Ce rând pe rând i-am strâns într-un buchet, Am să îi dau la schimb doar pentru clipa Cât sunt cu tine, fără vreun regret.
N-am fost nicicând atât de fericită, Nici nu speram să pot vreodată fi, Eşti plăsmuit din gândurile mele, Te-ai întrupat doar pentru-a mă iubi.

*Stai! Oprește-te O Clipă! *


Stai! Oprește-te o clipă! Uită-te în ochii mei! Lasă-mă să îți țin fața în palme și să te privesc. Asculta-mă cu atenție. Eu nu sunt dușmanul tău. Nu sunt o pradă, iar tu nu ești vânător. Așa ne-au învățat. Că trebuie să ne vânăm. Să fim puternici. Să ne ascundem unii de ceilalți. Să ne luptăm cu noi și între noi. Și nu ne e bine așa. Hai să încercăm o altă cale. Încearcă să mă iubești. Ei, nu mai știi cum. Bineînțeles că știi. Doar din asta îți e plămădit sufletul. Uite, îți reamintesc eu. Ăsta e sufletul meu. Privește-l bine. Da, hai! Ia-l în mână. Nu te speria. Dă-ți timp să îl recunoști. Întoarce-l pe toate părțile. Ai voie. Te las pentru că vreau să știi cât de frumos poate fi un suflet. Îți place? Înțelege că așa sunt toate. Frumoase. Pline de lumină. Doar că unele au nevoie să își reamintească. Atâta tot. Ca al tău. Nu îți apleca privirea. Lasa-mă să te privesc în ochi. Vreau să vorbim ca de la suflet la suflet. Ți-au spus că trebuie una și alta? Nu îi mai crede. Nimic pe lumea asta nu trebuie. Singura datorie pe care o ai, e aceea de a fi fericit. Și știi când ești fericit? Când te lași să fii. Când nu te mai ascunzi. Când nu mai lupți. Când privești adevărul. Când ești liber. Ai acest drept. Nu îți fie teamă. Nu vei răni pe nimeni. Dimpotrivă. Nu ai avea cum, pentru că, iubindu-te pe tine, îi vei iubi și pe ei. Și au atâta nevoie de asta. Sunt secătuiți. Sunt goi. Se simt părăsiți și trădați pentru că s-au îndepărtat de ei. Au nevoie să creadă din nou. Arată-le tu. Ia-ți sufletul în mâini și du-te înspre ei. Fă tu primul pas! Cu iubire.

🕊Spune Tu!✍

Hai, spune tu, destinul e o lege Ce nu ţi se permite să o-ncalci, Sau viaţa-i făurită din alegeri Pe care ştii, sau nu ştii, să le faci?
Cum unii luptă fără încetare Şi nu se dau bătuţi când le e greu Dar nu pot aduna decât ciulinii Din drumul lor, fiind înfrânţi mereu ?
Pe când în calea altora se-arată Doar trandafiri, şi-aceia fără spini, De nu mai ştii ce vină porţi cu tine La care Dumnezeu să te închini
Şi ce păcate ai spre ispăşire, Când nimănui nu ai făcut vreun rău, De ţi-e atât de-anevoios urcuşul Şi-atât de-nnegurat e cerul tău.
De ce atâtea piedici pot desparte Dorinţa de-mplinirea unui vis, Încât te amăgeşti cu resemnare Că poţi avea doar ceea ce ţi-e scris?
Iar dacă nu ţi-a fost în cartea sorţii S-ajungi pe drumul ce-ai dorit mereu, Ce rost şi-ar mai putea avea talanţii Ce ţi-au fost oferiţi de Dumnezeu?
Aş vrea să-mi poţi răspunde la-ntrebare, Privind atent prin faldurile ceţii, De ce-ai mai fost un premiant al şcolii Dac-ai ajuns un corigent al vieţii?

duminică, 5 noiembrie 2017

🌵Când Teama Înlocuiește Visul🍂

De mână port cu mine..credința-n a mea soarta..
Chiar te-am făcut să suferi ..de-ai plecat? De atunci rămas-au secunde reci de numărat La geam privind... aștept zâmbetul tău, Ca pe-o lumină a gândului cel greu Te-am așteptat , dar n-am găsit în gând Puterea să o iau de la-nceput .. Mă-ntreb și acum de ce încă te port aici Printre povești cu zâne...prinți și licurici
Ți-am dat de mult ...de atunci...iertarea mea Când te-am crezut , greșeala a fost numai a mea Și-n urma ta când palma am închis Pe obrazul meu cristale s-au prelins
Când te-am pierdut ...nu mi-ai plecat din vis Și-atunci numai tristețea ochii mi-a închis De m-aș putea ierta și eu ...vreodată Să pot vedea cu alți ochi, lumea toată
De aș putea să mulțumesc ...cuiva Dar n-am să pot ...și nu e vina ta. Mă poartă pașii către drumuri grele Și talpa mea chiar va pășii pe ele Nu am de-ales ...din drum nu mă întorc Nu am la cine și nici nu mai pot Un zâmbet mi-am pictat să-l vadă lumea toată
Căci am de mână...credința-n a mea soartă…