☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

sâmbătă, 23 aprilie 2016

*...Am Ajuns Un Suflet Singuratic...Oscilez Între Trecut, Prezent Și Viitor...*

De mai multă vreme mă-întreb dacă ai fost sau mai ești al meu? Oare să te mai chem și să mai sper? Să las inima să alerge iarăși după tine? Sufletul meu va mai înflori vreodată...voi mai simți cum mă inundă pe interior iubirea ta? Vrei să ști ce simt acum...? Îți voi spune...știu că ești nerăbdător. Acum simt că am acel curaj să mă destăinui ție asa cum sunt și tot ce simt. Eu continui să fiu doar a ta cu tot sufletul...și mii de gânduri și întrebări îmi umblă prin mintea mea...oare tu chiar ai fost al meu? Îmi doresc ca inimioara ta să-și întindă brațele sufletului tău către imaginea chipului meu...culegându-mă dintre amintirile ce sunt convinsă că ți-au rămas întipărite în gând...vreau ca brațele tale să mă cuprindă...să mă strângă cu putere, pentru a –și alunga dorul când tu ești departe de mine. Oare vei putea să rabzi departe de inima mea? Tu ști că e nevoie să punem completarea pentru a fi completa?...Nu știu dacă reziști sau nu, însa eu mă sufoc și îmi vine să strig în gura mare cât de mult te iubesc și cât tânjesc după mângâierile tale...vreau să îți simt mâna între pulpele mele...să simt că îți aparțin și râuri de dorință să curgă prin întreg corpul. Vreau să mă faci a ta...să tremur de pasiune, însă...eu acum visez și nu vreau ca nimeni să mă trezească din al meu vis. Da...visez...iar visul meu e atât de frumos încât nu vreau să mă trezesc. Am nevoie să-mi fi aproape să aud vocea ta calmă de altă dată...off Doamne parcă a trecut o veșnicie de când nu-mi mai spui cuvinte de dragoste...de când nu mă mai alinți...nu mă mai dezmierzi cu ale tale cuvinte, însă încă mai sper într-un ungher ascuns al sufletului meu că tu ai să îmi îndulcești iarăși buzele cu sărutările tale. Mi-ai spus că m-am prefăcut și că nu te iubesc...mi-ai spus ca nu te iubesc și te mint mereu...am încercat să te uit...să te scot din inima mea, însa nu se poate. Știu...avem momente de rătăcire, însă eu te simt mereu în sufletul meu...ești acolo cu mine...mi-e imposibil să uit și să trăiesc fără tine. Când a început totul m-am simțit norocoasă...plină de tine...e ca și cum mă  transmisese într-o altă lume. Am greșit, iar acum am zilele chinuitoare...dorul de tine mă istovește,,,inima mea nu știe să aștepte, mi-am propus o pauză, însă nu pot face fată inimi...e mult mai tare și mai încăpățânată decât mine...nu poate sta fără tine.
17.02.2013 10:28:00

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu