☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

sâmbătă, 28 mai 2016

* Așa suntem meniți?...*

IUBIREA... Ce este iubirea?... Este un sentiment foarte puternic, pur...care te zguduie din adâncul inimii atunci când o trăiești...dar de ce...de ce oare unele persoane o consideră drept o glumă de moment?...De ce unii ne ascundem după deget...și de ce nu-și înfrâng temerile ...de ce nu au curajul să meargă mai departe cu capul sus și să nu se sustragă de la anumite responsabilități...care ei le consideră nesemnificative dar de fapt ele au o valoare inestimabilă pentru cineva...de ce se face că iubirea să fie mânjită și să nu rămână pură...sinceră...și din adâncul inimii așa cum ar trebui să fie?....când oare o s-o înțelegem cu toții?....când o să o trăim în adevăratul sens al cuvântului?...Putem oare unii dintre noi doar s-o oferim?...Așa suntem meniți?...Cât putem continua doar să oferim iubire?...fără a ne da seama că de fapt dacă nu mai și primim înapoi va dispărea...era o vorbă...de unde iei...trebuie să mai și pui...când unii dintre noi vom pune la loc ce-am luat cu atâta ușurința?...sau când măcar o să ne dăm seama și o să acceptăm asta?...e greu de înțeles...sunt întrebări fără răspuns....și sunt chiar mult mai multe dar...ce folos...răspunsurile nu se găsesc...și dacă se găsesc...se preferă "smulse"...și totuși câte mai avem de învățat despre acest sentiment sincer, curat și pur pe care unii nu-l cunosc...dar îl numesc iubire...Dragostea e ca o scânteie se aprinde când te aștepți mai puțin, o lacrimă îți inundă și sufletul, dar atunci când îți este dor de aceea persoană pe care ai iubit și încă iubești ești prăbușit la pământ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu