☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

marți, 10 mai 2016

*Binele Și Frumosul...*

De multe ori nu este de ajuns să vrei ceva în viață. Pentru a obține ceea ce dorești trebuie să lupți,să te străduiești, să ai răbdare și nu în ultimul rând ambiție...altfel totul este în zadar. Trebuie să ne păstrăm speranța în orice pentru că viața din păcate este prea scurtă...ar trebui să ne gândim la toate clipele frumoase și să ne imaginăm că sunt ca un  buchețel de flori pe care îl așezăm cu grijă în vaza vieții și să nu uităm să-l stropim din când în când cu lacrimi de bucurie. Eu acum văd viața ca o ușa dublă...și fiecare pas al meu mă poartă spre astfel de ușă. Dar am noroc pentru că atunci când  ușa trecutei clipe se închide atunci îmi dă un impuls mai mare pentru a merge mai departe...fiecare izbitură în viață lasă un semn asupra mea, dar întotdeauna în astfel de clipe mă ambiționează și singură îmi spun, că se poate. De aceea am ajuns să mă bucur de fiecare clipă de fericire și de speranță pentru că întâmplările nu vin niciodată degeaba, ci ele vin cu un anumit scop în viața unui om și mai pot spune că am învățat să scot din tot răul venit doar...binele și frumosul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu