☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

sâmbătă, 28 mai 2016

*Cu Speranța Că Îngeri Înving Mereu Atât Timp Cât Există Dragoste*

Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care stă la temelia acestuia este iubirea, și fiecare zi care trece este încă o cărămidă pusă la temelia lui. Dar dintr-o singură greșeală poate dintr-o vorbă spusa în vânt, edificiul ce cu greu l-ai clădit, se poate dărâma, și atunci îți va lua poate mult timp ca să reconstruiești ceea ce ai dărâmat. Cel mai rău lucru pe care ți-l poate face cineva este să te facă să crezi că poți avea aripi, că poți zbura. Și atunci începi să visezi, vise pe care ți le hrănește. Și-apoi, deodată, fără nici un motiv aparent îți frânge aripile...și te izbești de pământ...de realitate. Ciudat e ca nu știi dacă acum visezi, dacă acum e doar un coșmar din care te vei trezi, sau dacă atunci ave-ai un vis frumos. Cert este că adevăratul zbor se afla undeva între aceste doua visări. Și începi să speri că, poate, încă mai ai aripi, ca nu le-ai pierdut definitiv. Și începi să rătăcești, să îți cauți aripile pierdute, neavând siguranța că vrei să le mai găsești. Poate, atunci, iarăși are să tț le frângă cineva. Se spune că drumul e mai frumos decât posibilul loc în care ai ajunge. Atunci să fie oare mai frumoasă căutarea însăși decât zborul în sine? Tind să cred că nu. Și, de fapt, ce înseamnă, în ultima instanță acest zbor? Cred ca mai mult credința decât speranța într-un vis. Dar e posibil să crezi într-un vis? E posibil să crezi în ceva ce nu există? Înseamnă atunci, oare, că visul se ridică la rang de realitate? Și-abia acum realizezi că e totuși doar un vis. Și-acesta e momentul în care aripile dispar...Uneori poți zbura și fără aripi. Zbor ce nu durează decât o clipa, zbor ce nu te înalță, ci zbor care te doboară. E asemeni unei căderi de pe o clădire foarte înaltă. O speranță nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate că nu mai există nici o speranța...a pierit, poate, de mult...Însă, în drum spre năruirea ei, încerc să mă agăț de urmele abia trasate...hmm...o văd cum se transformă în nisip și mi se scurge prin simțuri. Însetată de certitudini, nu mă aleg decât cu aripi frânte și cu un grăunte de nisip...poate, cine știe, cândva, acest grăunte de nisip va rodi și vor înflori alte fire de nisip...


Publicat
17.02.2013 17:04:16

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu