☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

vineri, 6 mai 2016

*De ce nu este și nu-i, Dor?...*

Mi-e dor de tot ce n-am avut,
Mi-e dor de tot ce n-am știut,
Mi-e dor, nici nu știu bine ce-i acela dor
Când toate amintirile mă dor.
Am un ceva înăuntrul meu
Ceva care mă doare rău,
Ceva nedeslușit și-n umbră
Ceva care mă ține-n urmă.
 Aș vrea tot timpul ceea ce nu am,
Aș vrea mereu ce n-o sa am,
Aș vrea, mereu aș vrea câte ceva
Ceva ce niciodată n-o să pot avea.
 Parcă nici nu sunt de pe acest pământ
Parcă mi-e dor de un cuvânt
Care nu este, nu s-a inventat
Și care încă nu s-a măsurat.
Sunt eu și parcă nu sunt eu,
Aș vrea să fiu aici și totuși nu-s,
Aș vrea să simt și parcă nu mai pot
Cum simte omul, tot.
Sunt oare om sau ce sunt oare,
Ce gânduri îmi alunecă în mare?
De ce simt totdeauna dor
De ce nu este și nu-i, Dor?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu