☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

vineri, 20 mai 2016

*Fericirea E La Noi*

Stau și mă gândesc la fericire. Noi ne lăsăm acaparați de multe ori de trecut și nimic din ce aspirăm nu e aliniat după cum ne dorim noi. Însă, ar trebui să fim conștienți că trecutul ne ține bariera pentru fericirea prezentului, iar atunci...poate am refuza să ne mai întristăm că nu suntem fericiți...pentru că fericirea este...doar că noi nu dăm voie la fericire și alegem acea tristețe ce ne apasă sufletul fără să ne gândim că viața nu e un lucru. Știu din experiență că rana nevindecată se răsfrânge asupra prezentului. Și...atunci când ar trebui să fim mai calmi...răbufnim. Mă gândesc că avem multe șanse în viață să avem suflete frumoase și să nu risipim regrete, ghinionul poate fi spart de încrederea în noi înșine și munca noastră. Nu v-om putea face nimic dacă lăsăm regretele să ne tragă în jos deoarece ne întristăm și nu rezolvăm nimic în această viață. Uni se mai întreabă de ce alții și-au găsit echilibru și ei nu. Eu cred că dacă o să încercăm să avem mai întâi de toate încredere în noi...să fim împăcați cu noi înșine, cu visele noastre, cu oamenii din jurul nostru, cu tot ce avem noi contact...abia atunci simțim fericirea cum stă în tot și în toate ceea ce facem secundă de secundă. Din tot ce m-am lovit până acum...am învățat să ignor oamenii ce au o influență nefavorabilă și să îi privesc ca pe niște modele nu tocmai ajutătoare. De nenumărate ori e dificil să alungăm unele gânduri, însă nu există drum mai greu decât gândul.


Publicat
18.02.2013 22:40:00

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu