miercuri, 11 mai 2016

*Musai Să Investim*


De la naștere, cineva ne-a sădit credința în inimi și cu toate astea, noi oamenii…reușim să dizolvăm credința prin dezamăgiri sș eșecuri. Ne scufundăm în propriile temeri, trăim între ferestre opace, departe de cei aparent fericit. Iar într-o zi ne v-om trezi că nu ne-a mai rămas nici o fărâmă de suflet care să mai poată spera. Știu, pentru a crede trebuie să fii puțin absurd…te prefaci, ignori…te prefaci că e totul bine. Uneori repetăm aceleași greșeli așteptându-ne ca de această dată să fie diferit. Nu ai cum. Doar să fii prea naiv, orb și să adopți imposibilul, și cu toate astea fără credință toate-s deșarte. Ca să renunțăm…nu- i deloc ușor. Câți dintre noi nu ne purtăm neîmplinirile? Câți dintre noi nu ne dorim sufletul pereche? Câți dintre noi nu ne putem accepta vârsta? Însă nu putem renunța la parte din noi. Noi am fost făcuți pentru a accepta toate astea…așa cum sunt ele. Noi suntem singuri în măsură să descifrăm motivele…să găsim o explicație la tot ceea ce ni se întâmplă. În astfel de situații devenim ridicoli…însă când vrem să lipim chipuri sparte…visuri…să reînviem clipe din trecut...suntem penibili, însă avem nevoie să mergem mai departe pentru a ne convinge că n-a mai rămas nici o portiță. E musai să investim în tot ce mai avem viu, pentru a realiza că nu ne-am pierdut din nou. Știu, e dureros, nedrept, greu…însă e singura soluție…
Publicat

17.02.2013 16:15:28

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu