sâmbătă, 7 mai 2016

*O Inimă Tristă...*

Cum poți alina un suflet pentru care și fulgii de zăpada par a fi morminte deschise? Cum împaci un suflet care plânge? Ce-i spui unui om în ochii căruia se citește o disperare deplina, o renunțare totală și o durere enormă?
Îi poți spune oare că totul va fi bine?...Că lucrurile vor reveni la normal?...Că va fi din nou iubit și că va iubi la rându-i...iar de data asta încrederea nu-i va mai fi trădată? Oare poți spune aceste lucruri uitându-te în ochii omului pierdut în deznădejdi?...Nu reușești...nu poți face nimic, când de fapt universul întreg moare în tine, când simți că toate însingurarea din lume ți se sparg în suflet și ca toți îngerii decad în privirea ta....îti pui abisul căpătâi și te îngropi în durere. Ai vrea să plângi....ai da și ultima stea de pe cer pentru o singură lacrimă în care să-ți spui tot amarul. Dar nu poți să plângi, ci doar ai inima tristă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu