☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

luni, 13 iunie 2016

*Ba Contează...*

Am pus acest titlu deoarece mesajul pe care l-am primit în 2009, mi-a schimbat viața. Nu am să dau nume...
Noapte. Nu contează. Mă pregătesc să plec. Mă vei uita. Străino. Uită-te pentru ultima oară în ochii mei și minte-mă că mă iubești. Prefă-te măcar o dată că îți dorești să mă săruți. Mângâie-mi umerii cu tandrețe și... străino! Iubește-mă orbește ca și cum nimeni nu ne cunoaște. Privește-mă! Privește-mă, căci nu ma vei mai vedea. Strânge-mă în brațe ca și cum ți-ar păsa, atinge-mă ca și când ți-ar fi teamă să mă pierzi, sărută-mă ca și când ar fi pentru ultima oară. Plec, nu vezi? Niciodată nu ai putut să mă vezi. De ce nu m-ai mințit? De ce?! Lasă, delirez. Chiar cer prea mult? E prea mult? Atunci, mai simplu... uită-mă ca și când nu m-ai fi cunoscut. Adio! Nu, nu ... stai. Nu...mai am ceva să îți spun. Te iubesc! Ce simplu sună, nu? Acum înțelegi, asa e? Simplu. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Vreau să mor cu cuvintele astea pe buze... Te iubesc!

(De atunci și pană în ziua de azi am crezut că este scris de aceea persoană, însă azi când am vrut să copiez și să pun pe al doilea blog, am luat câteva rânduri, am dat căutare să văd cine a mai copiat între timp de la mine, însă am avut o mare surpriză..., Nu era scris de aceea persoana, acest șoc a venit când eram supărată pe mine, da, supărată pe mine. )
Email –2009
(Azi 13 06 2016)
Am făcut o mare greșeală, nu îmi pot reveni din șoc, mă simt ordinar, alți în locul meu și-ar cere iertare, însă pe mine nu mă ajută cu nimic iertarea, nu mă pot ierta eu. Azi am jicnit o persoană specială pentru mine, mă doare sufletul, nu îmi revin deloc, poate nu îmi voi reveni vreodată,însă îmi promit eu mie, nu voi mai jicni pe nimeni niciodată. Nu am știut că voi suferi atât de mult dacă mă răcoresc și eu după multe jicniri primite, însă m-am ales cu arderea inimi. Dacă sufăr pentru că am jicnit, oare dacă aș fi înșelat, ce aș fi făcut? Nu, nu este genul meu. Am jicnit persoana care mi-a scris acest email, persoana în care am crezut din prima clipă și îl voi iubi mereu. Oare voi putea vreodată să mă iert pentru că am jicnit omul ce îl iubesc? Dacă el jicnea trebuia să fac și eu la fel? Categoric NU!.

(Viața bate filmul, adevărate vorbe, însă în cele mai multe cazuri sunt vorbe triste.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu