☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

marți, 28 februarie 2017

*Dragoste...*

Dragostea este o poveste straveche, dar care este totdeauna noua. - Heinrich Heine
De cand lumea si pamantul, dragostea este una dintre temele principale ale literaturii universale. Ea este acea poveste straveche care ne aduce in inimi tristete sau bucurii. Dragostea ne poate aduce speranta pe care am pierdut-o candva, implinire si o raza de soare in inimi. Dar dragostea straveche poate sa aduca si tristete, suferinta si sentimenul dezamagirii si al neputintei. O dragoste noua poate fi inceputul unei noi vietii. Desi, si ea poate deveni o dragoste straveche. Dragostea noua este acea dragoste oarba in care ti se pare ca toate sunt mai bune: ca cerul are o culoare mai aprinsa, ca florile miros mai bine si ca lumea este infinit mai buna. Desi cu totii cunoastem ce este dragostea, ea ne aduce sentimente unice de fiecare data pe care nu le vom uita foarte usor. Dragostea este singurul sentiment care te face sa te simti in al 9-lea cer, te arunca in cele mai adinci prapastii ale suferintei, si nu te tine niciodata in echilibru, insa viata fara doagoste ar fi lipsita de sens. Dragostea adevarata este exprimata prin iubire. Iubirea este cea mai mare necestitate a omului. De la nastere si pana la moarte, oamenii se lupta pentru ea, infloresc la caldura ei si se ofilesc, ba chiar mor in lipsa ei. S-au scris nenumarate carti, cantece si poeme pe aceasta tema. Dar nu intotdeauna s-a inteles ce inseamna ea cu adevarat. De fapt, acest cuvant este atat de des folosit, incat pare sa-si fi pierdut adevarata semnificatie. Asa cum a scris Heinrich Heine si dragostea si iubirea pot fi povesti stravechi, dar intotdeauna ne aduc ceva nou in inimile noastre. Se spune ca iubirea nu are definitie si nu se poate invata, ea poate fi daruita, primita, si cei care o cauta o pot gasi si invata!Iubirea poate fi inlociuta cu iubire pentru ca altfel ai ia locul suferinta... Ce e dragostea , suflet curat ? Ce e iubirea? De ce sa existe atatea intrebari si nu trairi cu adevarat ...Simte un obraz cald in palma ta curata si vei intelege cand va inchide usor ochii ca o lacrima e tinuta in frau spre a nu ajunge catre tine. Barbati ce vor sa iubeasca si sa fie iubiti , mandrii, prea mandrii pentru a da frau liber unei lumini ce pentru noi femeile e ca o aripa-n zbor , lumina ce poate sa vina de pretutindeni si de nicaieri . Pruncii la sanul mamei ce tipa de dor si de foame, tac in momentul in care sunt mangaiati cu caldura ..si dragoste , te privesc chiar de nu vad , te simt cand iubesti . Dragostea nu e noua , iubirea nu e niciodata noua, cu ea ne nastem , cu ea sau nascut si se vor naste generatii de-a randul ,e darul ce-l oferim si-l primim o data cu viata .Un zambet chinuit atat de usor se transforma in unul senin atunci cand stii sa-l iubesti , tu stii sa iubesti ..arata ce stii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu