☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

marți, 28 februarie 2017

*Nu Am Cuvinte!*

Ştiam că va veni o zi în care ce am nu vreau să împart cu nimeni. Nici vorbe, nici impresii, nici gânduri, nici simţiri.. Nimic. Vreau să fie doar ale mele. Şi... Numai ale mele.. Încerc să mă gândesc la ce am găsit şi am acum. Mă repet. Nu am cuvinte. Cum să nu ai cuvinte să spui că eşti fericită? Cum să nu ai cuvinte să vorbeşti despre fericire? Uite că eu, eu nu am aşa ceva.. Zi-mi să vorbesc despre melancolie şi nostalgie şi tot ce cuprind ele.. Zi-mi să vorbesc despre lacrimi, chin şi alean. Zi-mi numai şi voi fi capabilă să scriu despre ele.. Dar nu pot scrie despre cât de bine mă simt, cât de mult valorific clipele alături de el.. Nu pot.. Totul se rezumă la câteva expresii sau cuvinte. A venit ziua în care nu am cuvinte să vorbesc despre cum mă simt sau cât de fericită mă face.. În adâncul meu.. ştiam că există cineva care va fi capabil să mă reducă la o astfel de tăcere.. Ador fiecare clipă alături de el.. Încercând să privesc prin ochii altcuiva.. mi se pare dulce.. Dar asta am acum.. Nu vreau să cred că va veni o zi în care voi scrie în tonuri de gri despre perioada asta... Nu vreau aşa ceva.. Îmi place dimensiunea ce mi-a luat-o balonul de săpun.. Şi-mi place şi de lumina în care plutesc.. Văd curcubeul pe faţada balonului.. E atât de unică priveliştea.. Ştiu că majoritatea gândesc că mi-am pierdut minţile sau că nu sunt eu.. Dar dacă toţi ne-am fi găsit ce căutam toţi am fi aşa.. Eu spun doar că.... uneori, ceea ce cauţi se află în locurile la care te aştepţi mai puţin. Fi doar cu băgare de seamă..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu