☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

marți, 28 februarie 2017

*O Poveste De Iubire!*

Jaluzelele erau trase pe jumătate.Dimineața venise de câteva ore bune și adusese cu ea un soare generos și nerăbdător să-i mângâie umerii de catifea.Deschise ochii și chipul i s-a inundat de strălucire și zâmbete. Acum,alături de el,strălucea mai tare ca soarele.Genele-i erau încă somnoroase și știa că se află între două tărâmuri:tărâmul viselor magice și realitatea care era și mai magică.În final,genele au învins și începu să deseneze în minte clipe din viitor.Se vedea pe ea alergând pe un câmp cu flori de floarea-soarelui mai mari decât ea,numai bune pentru a se putea ascunde și pentru a-i sări în brațe pe neașteptate.Îl vedea pe el cu mâinile tot timpul întinse pentru a o cuprinde în brațele lui puternice și în care,deși era mică,se simțea și mai mică dar atât de iubită și de fericită.Se vedea râzând tot timpul,cu părul negru fluturat de vântul călduț și care se potrivea atât de bine cu galbenul florilor,mai bine decât într-un tablou cu un peisaj de vară.Se opri atunci când simți mâna lui peste umerii goi.Tresări și în mai puțin de o secundă se afla ghemuită între aripile mari și moi,pe care i le desenase cu puțin timp în urmă.Orele se scurgeau repede atunci când desena sau visa.Soarele era acum stăpân peste cer și era atâta liniște și pace în sufletele lor. Locul lui era între gât și umăr.Uneori chiar îl ruga să își așeze capul acolo pentru a-și contura și mai bine siluetele lor dansând cu macii.Se simțea atât de împlinită alături de el,încât bucuria imensă din suflet avea să explodeze.Îi plăcea să se strâmbe,să se prostească,să râdă în hohote,să mănânce ciocolată,știind că este privită cu cei mai dulci ochi și admirată până în cel mai mic detaliu.Asta era lumea ei,pe care a desenat-o de mii și mii de ori și care astăzi...era numai și numai a ei. Era un regat bogat în devenire și ea era cea mai puternică și fericită regină. Purta un tricou alb de-al lui,care îi scotea în evidență picioarele.Era ciufulită și cu bunătatea care i se citea pe chip putea salva multe vieți. -"Ești frumoasă!" Neasteptandu-se,inima stătea să îi plesnească și să elibereze toată dragostea în particule colorate și sclipitoare. Și cum inima a rezistat,dragostea care se afla acolo s-a înmulțit.Da.Deși e mică,are cea mai puternică inimă. În sufletele mici încape cea mai multă dragoste. [... Pentru că o secundă fără tine mă va trimite direct în deșert... ]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu