☀♫✿Bun Venit Tuturor Vizitatorilor!♪☀♫


În Dumnezeu, în creativitate și vocea inimii, sunt sociabilă, răbdătoare, egoistă, gândire unică, calmă, romantică și Directă.Datorită faptului că sunt Directă, asta deranjează pe foarte multă lume și…ajung să mă înțeleg doar eu pe mine. În rest sunt o persoană obișnuită ce plâng…râd…sunt serioasă, independentă de situație. Oricum Sunt Eu! “De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens” spunea Nicolae Steînhardt în Jurnalul Fericirii. Vă mulțumesc.

Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive.

Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.

Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcțiunea finală o hotărăște inima.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.

Există doua lucruri greu de realizat în viață: să crezi și să renunți.

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te
lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te
să fii un om puternic!


Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.

Știi ce cred eu? Pentru că plopii nu se pot apropia ca oamenii unii de alții, ei nu se pot prinde de mâini, ca noi, își trimit semne de iubire prin puful moale și cald, în felul acesta poate ca ei se cununa și nu se despart niciodată.





Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața şi schimbă toate întrebările.


Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna.

Dacă oamenii sunt buni numai pentru că se tem de o pedeapsă și speră într-o răsplată, atunci chiar că suntem o adunătură jalnică.

marți, 28 februarie 2017

*Trezirea*

Oamenii care iti deschid ochii... despre ei as vrea sa va vorbesc. Sunt aceia care te pun fata in fata cu adevarul, cu dojana si cu dreptatea, chiar daca in unele momente sunt ultimele lucruri de pe acest pamant de care ai avea nevoie. Sunt cei care iti spun ca daca incetezi sa mai suferi, mai tarziu iti va fi mai bine, sunt lucruri care te dor, iar sinceritatea lor nu prea vrei s-o auzi... le-ai multumi pe eternitate daca te-ar lasa fericita sa visezi mai departe. Sinceritatea lor are insa un singur scop... trezirea la realitate. Primul gest firesc de autoaparare este sa duci mainile la urechi si sa inchizi ochii. Dar poti? Te lasa? De ce incearca sa-ti spuna cu orice pret ce poate nu vrei sa auzi? Oare cati dintre noi mai gazduiesc acea dorinta de a-i face pe ceilalti fericiti? Dar cine-ti mai ofera o floare, un gand, doar pentru ca simte asta... pentru ca asa este el fericit? Trezirea(aripi...de suflet)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu