marți, 26 aprilie 2016

*Gânduri......*

Când iubim totul e perfect , e sublim, e fascinant...e atrăgător și ne ţine legaţi prin sentimente, uneori de neânţeles. Puterea iubirii este mare şi duală, aş zice. Pe de-o parte te face fericit, iţi dă energie, te face să visezi, te ajută să vezi frumosul în toate, iţi dă elanul necesar să urci acest munte numit IUBIRE şi te face orb la toate asperitățile întâlnite în cale. Ca orice munte , însă, iubirea are şi coborâş, când cețurile încep să se împrăştie, când elanul scade, peisajul se lasă văzut mai bine, sentimentele se limpezesc, începi să vezi ce n-ai văzut la urcuş, inima nu mai bate atât de puternic şi ai timp să vezi toate amănuntele care ţi-au scăpat atunci când te grăbeai să ajungi pe culme. Când omul se află în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce raţiunea; ea arată doar alternativele. Direcţia finală o dă inima. Doar inima dă ghieș la urcuş şi tot ea plânge la coborâş...şi asta e valabil pentru ambii parteneri. Totul e să nu ne pierdem speranța şi cât putem să vedem frumosul în cei de lângă noi, deoarece în fiecare găsim ceva mister, ceva interesant, ceva de apreciat, ceva ce merită iubit. Sigur că omul e o fiinţă greu de mulţumit, o fiinţă ce caută mereu perfecţiunea. Nu o va găsi niciodată, dar asta nu-l împiedecă s-o caute. Si mereu, un dram foarte mic de speranță este suficient pentru reapariția IUBIRII. Totul e sa nu-ți pierzi SPERANȚA...

17.02.2013 12:58:25

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu