joi, 19 mai 2016

*Adevărata Dragoste*

O zi de iarnă frumoasă...ningea frumos și eu trebuia să merg pe teren. Înainte de plecare dau telefoane celor care știu că se pot deplasa la sediu unde lucrez. Un bătrânel îmi răspunde că puțin mai târziu va veni pentru a ridica ajutoarele ce i se cuvenea. Am așteptat bătrânul. A venit și în timp ce aștepta la rând i s-a făcut rău. I s-au dat pastile pentru tensiune...deoarece uitase să și le ia dimineața. După ce și-a revenit i-am spus că îl voi ajuta și voi merge personal cu el acasă. Mergând cu el spre casă l-am întrebat de ce, sau ce îl supărase de făcuse tensiune. Bătrânul a lăsat capul în pământ și mi-a spus ca mai are puțin și el trebuie să ia micul dejun cu soția. Bun i-am spus, doar câteva minute în plus conta... mai ales, soția nici nu știa cine este el de câțiva ani buni...deoarece suferea de alzheimer. Bătrânul mi-a spus...- ea nu mă cunoaște, dar o cunosc eu pe ea. Am amuțit...mi-au dat lacrimile. Dragostea adevărată asta este, nu cea fizica, dragostea... este ca să fi alături și la bine și la greu să acceptăm ce este, ce-a fost și ce încă nu s-a întâmplat.


Publicat

18.02.2013 22:45:03

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu