joi, 3 august 2017

*Umbrele Tristeții*

Îmi doresc să las în urmă umbrele tristeții și să iau la braț visele speranței, să zâmbesc la tot ce viața îmi va da și să găsesc fericirea. Trăim printre vise și simțim uneori că plouă cu patimi și fiori... un covor de lacrimi pe-al vieții nisip, iar durerea pare fără de sfârșit. Azi mi-aș dori să zâmbesc altfel... mi-aș dori să cânte inima pentru mine... să nu mai cadă ploi și lacrimi pe obrajii lumii. Azi aș îngenunchea și te-aș ruga să rămâi mereu în viața mea. E seară... liniștea coboară printre gândurile obosite de bruma zilei. Îmi doresc să pot să-ți ating inima, așa cum tu mi-ai cuprins sufletul. Îmi doresc să mă pierd în ochii tăi, așa cum tu îmi asculți vorbele. Îmi doresc atât de multe... dar tu ești departe, și e seară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu