sâmbătă, 7 octombrie 2017

*Atata Liniste...*

Atata liniste şi -atata calm, Isi canta val venit din larg, E obosit si glasu-i e molcom, De-atata zbucium ce-a avut pribeag.
Doar murmur din adancuri ii raspunde, Cantari tacute cand ingana, Chip tulburand cu umbre surde, Din ziua care sta s-apuna.
Un vant hoinar...un gand de vant... Din larguri obosit, si el... Vrea capul pe colt de pamant, Sa -si odihneasca... doar nitel.
Si ratacind, de loc in cautare, Purtand in brate, aromele din larg , Isi pune capul, spre scurta uitare, In pragul unui trunchi de fag.
Iar soarele mai trece-odata... Peste intinsul apelor... In mare-si moaie, raza delicata... Pornind apoi... spre-un somn usor.
Doar malul... inca mai asteapta... Sorbind cu ochii zarile... Dar marea nu-i aduce astadata, Decat umbra si-nserarile.