About

sâmbătă, 7 octombrie 2017

* Dureri Ascunse 10*

Friptura a fost buna, exact cum ii placea. Isi pusese mult sos peste cartofi prajiti - cu cat mai multe calorii, cu atat mai bine. Patru-cinci kilograme in plus, si va arata din nou vie. - Dar acum ai pofta de mancare, nu-i asa? o intreaba el amuzat, privind-o cum mananca. Nici un efect postoperatoriu? Poti manca orice?? - Da, zise ea, simtind brusc o palpitatie nervoasa. Sunt perfect sanatoasa, unul dintre medici a spus ca pot ajunge la o suta de ani. ,,Numai ca nu voi putea avea niciodata copii'' adauga ea in gand. ,, Oh ! inceteaza cu cinismul ! gandi ea furioasa, luand inca o bucata de friptura. Schimba subiectul, vorbeste despre altceva in afara nefericirilor tale''. - Vorbeste-mi despre munca ta, zise ea. Esti consultant inca, nu? Tu si fratele meu lucrati impreuna acum doi ani, inainte de moartea cumnatei. Fratele meu trebuia sa renunte pentru ca era prea mult timp departe de casa si copii. Acum, preda la Universitate. Era o slujba care-i permitea sa petreaca mai mult timp impreuna cu copiii. Totusi, cei doi imparteau inca acelasi birou - o parte din locuinta lui Mircea fusese destinata acestui scop. - Da, inca mai sunt consultant. Ne stii pe noi, consultantii. Vocea ii era usor ironica, din motive pe care Nina nu le cunostea. - Ce vrei sa spui? - E o vorba. Daca nu poti altceva, preda. Daca nu poti preda, fa-te consultant. Dar lui Nina nu-i parea nici pe departe a fi un ratat. Stia ca el ar fi rusit orice ar fi incercat. - E doar o generalizare, zise ea. Sunt sigura ca nu ti se potriveste. - Multumesc, doamna, mormai el zambind. Oricum, am de gand sa renunt peste cativa ani. Vreau sa ma stabilesc, sa am o sotie, copii si de asemenea o ferma. - Inteleg, murmura ea. In tara? - Da. Am vizitat multe locuri, dar nu ma vad in alta parte. Am crescut la o ferma de animale in Vest - desert, praf. O atmosfera dezolanta, si totusi frumoasa. Am de gand sa fac si in tara acelasi lucru, sa transform totul in paradis. - Irigatii? - Exact zambi el. - ,,Sa transform desertul in paradis'' il cita ea cu un zambet, doar ca in tara nu e desert. - Exact, spuse el din nou. Recunosc ca este un mod romantic de a privi lucrurile. Este o munca uriasa, iar recoltele pot fi slabe din multe cauze. Lui Nina ii placea sa-l asculte, vocea lui blanda dandu-i un sentiment de familiaritate, ca si cand ar fi fost o veche cunostinta, in compania careia se simtea bine. - Vorbeste-mi despre munca ta acum, o ruga el dupa ce bause cafeaua. Cu ce te ocupai in tara?- Sunt translator, uneori mai scriu... Am lucrat pentru o corporatie internationala. Ce limba?- Franceza si spaniola. - Nu-i rau, zise el, privind-o admirativ. Dar scrisul? Este o alta latura. Scrii povesti romantice, pentru a compensa munca de rutina din afaceri cu care te confruntai in fiecare zi? Nina ii arunca o privire ucigatoare care-l facu sa rada. - Scriu texte tehnice, rapoarte, studii de fezabilitate, recomandari, de genul lucrarilor tale, imi inchipui - le scriu intr-o engleza decenta. - Intrevad o urma de dispret, zise el ridicand o spranceana. Nina ridica din umeri. - Sunt o multime de stabi in posturi inalte, care n-ar fi in stare sa scrie un text acceptabil nici de-ar fi in joc propria viata. Nu-i de mirare ca se ivesc atatea conflicte si certuri - nimeni nu intelege ce incearca sa faca celalalt. - Daca vrei o slujba, zise el zambind, aici e locul potrivit,- privi amuzat. - Ceea ce-mi place, zise el incet, este o femeie cu incredere si ambitie. Incredere si ambitie. Acestea erau cuvintele cele mai importante pentru viitorul ei. Trebuie sa-si cladeasca o cariera care sa-i ofere sentimentul implinirii. Discutia a continuat apoi pe teme politice, muzica.

Niciun comentariu: