About

sâmbătă, 7 octombrie 2017

*Luna...*

Privesc la luna prin fereastra Perdeaua alba-i ca un scut, De-ar vrea, ea ar putea intra in casa, Ajunge doar sa-mi spuna si-i deschid.
Ca-n suflet mi-a intrat fara sa ceara , Nici voie , si nici macar permis, Stia ca are locul ei acolo, Alaturi de iubire si de vis.
Si sub lumina ei stralucitoare, Intre un apus si un dulce rasarit, Doar ea poate raspunde la-ntrebare, De cate ori am plans sau am iubit.
M-a auzit plangand de suparare Si suspinand de dor indragostita, M-a auzit razand in gura mare De fericire, cand am fost iubita.
M-a auzit rugandu-ma la stele, Chiar in genunchi cazand de multe ori, Rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi dea putere, Sa trec peste necazuri pana-n zori.
Pentru mine luna nu e un mister, Ce lumineaza-n jos,i ntre pamant si cer, E un prieten drag, tacut si efemer , Care-mi vegheaza noptile, fara sa-i cer...

Niciun comentariu: