About

sâmbătă, 7 octombrie 2017

*Mitul Oglinzii*

Iubitul meu, daca ti-e dor de mine Si de vei vrea sa fiu mereu cu tine, Ia-mi sufletul si-nchide-l in oglinda, Cand vei privi, iubirea sa-ti aprinda. Va fi al tau pe veci. Si-ntotdeauna, Cand, printre astre, rasari-va luna, S-aprinzi, langa oglinda, lumanare Si sa ma chemi, atunci, cu voce tare. Eu voi veni, si-o mana ti-oi intinde, Iar cu cealalta, fata ti-oi cuprinde, Si-apoi, te voi iubi cu-nfrigurare, Pana cand soarele din nou rasare. Cand tu vei vrea sa nu mai stii de mine, Sa spargi oglinda, care-n ea ma tine, S-o faci farame, cat de mici se poate Si sa le-arunci in negura pe toate. Caci doar asa vei rupe legamantul Si voi putea sa parasesc pamantul, Sa pot sa plec spre zarile senine, Iar tu, sa nu mai stii nimic de mine Sa am un suflet ce-o sa rada iara, Ca floarea ce-nfloreste-n primavara, Sau liber, cum sunt razele de soare. Ma vei inchide in oglinda, oare

Niciun comentariu: