sâmbătă, 7 octombrie 2017

*Nevoia De-a Sta Drept...*

S-adun cu mainile noroiul, Sa-l plamadesc, sa il framant, Apoi sa-l mestec cu gunoiul, Sa fac din el un chip de Sfant. Sa il asez pe-un bot de piatra Si sa ma rog la el apoi, Sa-mi rumeneasca paini pe vatra, Sa-mi deie apa din trifoi. Asa ai vrea sa fac, eu, Doamne, Sa-ti dovedesc ca-n Tine cred, Sa ma cobor pe sub icoane, Ca un vulpoi ce-i patruped. N-ai vrea mai bine, spune-mi, Doamne, Sa ma ridic si sa stau drept Si de mi-e rau si de mi-e foame, Sa fiu semet si intelept. Sa imi ridic privirea lunga, Spre locul tau ascuns in cer Si sa-ti vorbesc nefrant in chinga, Despre ce doare si ce sper. Sa-ti cer ceva, eu, nu ti-as cere, Ca stii, Tu, Doamne, ce sa-mi dai, Nevoia mea de-a fi-n putere, Sa nu ma umilesc spre Rai.