About

sâmbătă, 7 octombrie 2017

* O fi Bine ?! O fi Rau ?! ( Protocol Cu Dilema)*

Protocolul este pe sfarsite, adica ajunsesem la cafeaua finala (fir-ar sa fie), care atunci la urma parca nu se mai termina. S-au discutat in fel si chip probleme medicale care ne interesau reciproc intr-o atmosfera destinsa, dar in acelasi timp neconvingatoare. Nelipsitele fotografii imortalizand gesturi firesti, au fost solicitate de cei care socotesc picatura sentimentala lipsita de desuetudine, intr-o lume pe alocuri foarte bogata, pe alocuri foarte saraca, undeva plina de sanatate si in multe locuri bolnava, de toate cele si nebuna de legat. Efectiv, simteam in gura ''clocoteala''atator intalniri frumoase care se termina ''in coada de peste'', fara finalizari concrete, legaturi de convenienta si obligatii ale unei etape in care unii au bani si se cred atotputernici si capabili, iar altii nu au bani dar ar putea rezolva mai multe decat primii daca i-ar avea...Desi eram cea mai ''mica in grad'' in trupa ce luptase cu de toate, aveam parca mancarime pe limba si nu am putut sa scap ocazia de a ma ''clarifica'', intreband: - Si totudi, cum se vede Romania din departarile de unde veniti si care credeti ca este secretul ca dumneavoastra sunteti bogati si noi nu ? ... Omul cu ochii parca taiati de o sapaliga pe ovalul fetei, cu parul negru, des, fixat fara substante cosmetice in pozitia ''speriat'', ridica cu varful degetului ochelarii cu rama aurie de o finete tulburatoare si imi raspunde: - Intai trebuie sa va spun ca nu suntem bogati, ci traim doar omeneste. Vedeti, si la noi a fost greu la inceput si de ce sa nu o spun, intotdeauna a mai fost ceva de facut, dar in timp ce noi de la inceput ne-am asezat ca niste sageti in pozitia cu varful inainte si intr-o singura directie, rezultand prin cumul o sageata puternica si mare - o forta deosebita - cu care am actionat si am invins, voi sunteti asezati ca niste sageti in pozitii diferite si ca atare rezultanta este foarte mica si este greu sa actionati. - Ni se pare cam populista afirmatia - am replicat eu - caci am stat si noi mult timp aliniati de cineva, crezand ca suntem o forta ?! - Nicidecum, doamna, pentru ca la noi fiecare sageata are dimensiunea ei, mai lunga sau mai scurta, este mai fina sau mai transanta, este galbena, neagra sau albastra, este sus sau jos, ramanand importanta dispozitia fata de sensul major. - Si credeti ca este suficient doar asa ? - veni sec cea de-a doua intrebare a mea. - Nu, mai e ceva. Noi ne gandim cum sa le mearga bine partenerilor nostri de afaceri...cum sa intervenim efectiv ca prin vanzarea produselor sau a serviciilor noastre catre ei sa poata prospera, pentru a castiga si noi, pe cand dumneavoastra, sunteti la faza cand va faceti rau unii altora, va incurcati, va calcati pe demnitate, zicand ca daca scapati de concurenta o sa o duceti mai bine. E o parere falsa sau, daca vreti, o interpretare egoista deocamdata. - Bine, domnule, dar concurenta acerba, regulile dure ale economiei de piata, cererea reglata cu forta prin jocul preturilor, profiturile, marile capitaluri, prosperitatea generala? - intreb eu (cu vocea ceva mai ridicata) - Toate sunt adevarate, insa nu uitati proverbul asiatic ca parcurgerea a o mie de kilometri incepe cu primul pas. Ne-am despartit simplu si de ce sa nu spun, ma gandesc si acum la fiecare raspuns primit de la interlocutorul meu, fara putinta de a spune ca l-am rastalmacit tot. De aceea, apelez la dumneavoastra. Poate, poate. O fi bine?! O fi rau?! Sau a fost numai o discutie la o cafea.

Niciun comentariu: