About

sâmbătă, 7 octombrie 2017

*Tot Am Sa Urc Pe Culme*

Mi-am frânt o aripă, în zbor , Mă doare sângerarea; Mi-o oblojesc cum știu, Cum pot, Cu-albastru- pur, din zare. Mi-am frânt și pasul, Peste munți, Prea-abrupt a fost urcușul; Prea multe piedici, de trecut, Prea crud, mărăcinișul. Și de-am să mă târăsc Pe drum, N-am să renunț la vise; Oloagă ciungă, de-am să ajung , Tot am să urc pe munte. Și-o palmă, de-am să merg, pe zi , Încet, cu-amărăciune, Cu lacrimi pe obraz, și frantă, Tot am sa urc pe culme.

Niciun comentariu: