marți, 21 noiembrie 2017

*Ascult...*

Ascult cum vântul, printre ramuri Care se zbat zadarnic, geme... Şi-ncearcă somnul să mi-l fure În taina nopţii să mă cheme,
Să mă cuprindă fără veste În dulcea lui melancolie, Cântându-mi iarăşi în surdină A toamnei tristă simfonie.
Acordul vechi al toamnei care Mi-a luat frumosul vis de vară Îmi aminteşte azi că timpul Întreaga viaţă ne-o măsoară
Şi va cutreiera-n neştire Cu el şi anii mei luând... Ascult cum mai suspină vântul Şi inima-mi cu el gemând...