marți, 21 noiembrie 2017

🌵Emoții Pe Corzi...✍❣


Totuşi, am să îţi şoptesc încet şi am să îi cer vântului să mă împrăştie în cele patru zări ale sufletului tău poate așa... vei tresări şi vei culege singur răspunsul...el stă doar într-o bătaie de pleoape, în ochii tăi, când îi deschizi, deschizi toate lumile mele fără cheie şi le pătrunzi fără să le sfărâmi ca şi o pată de lumină în atât de mult întuneric tăcut, în ochii tăi, trăiesc toate zările mele senine şi ploile, iar eu pot să le ating atât de uşor cutremurându-mă devin o floare de cireş tremurătoare care învaţă să murmure emoţii pe corzi de privire, aş locui în ochii tăi deoarece acolo locuieşte sufletul tău singurele ferestre către pământul şi cerul meu pe care pot să le ating eu, locuiesc la celălalt capăt al lor m-ai întrebat odată în vis de ce aş locui în ochii tăi nu ţi-am răspuns niciodată...chiar dacă aş răspunde nu m-ai auzi eu locuiesc în ochii tăi, iar tu nici nu vei ştii vreodată că picuri un suflet pe care apoi îl culegi pe degete ca pe-o părere şi-o arunci în cele patru zări floare de cireş cu petalele desfăcute a zbor, nu clipi...nu lăcrima, astăzi, nu vreau să mă îmbrac în iarnă!